Realizare evaluare de riscuri

Sursa

http://osha.europa.eu/ro/topics/riskassessment

Definiţii
Pericole
Un pericol poate fi orice sursă potenţială de vătămare — materiale, echipamente, metode sau practici de muncă.

Riscuri
Un risc este probabilitatea, mică sau mare, ca o persoană să fie vătămată ca urmare a unui pericol.

Evaluarea riscurilor
Evaluarea riscurilor este un proces care constă în evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, generate de pericolele existente la locul de muncă. Este o examinare sistematică a tuturor aspectelor muncii, pentru a se stabili:

• cauzele unor posibile vătămări sau răniri;
• posibilităţile de eliminare a pericolelor şi, dacă nu este posibil;
• măsurile de prevenire sau protecţie care sunt sau trebuie implementate pentru a ţine sub control riscurile.

Cum se realizează o evaluare a riscurilor

La nivelul Uniunii Europene, nu există reguli fixe în legătură cu modul de realizare a evaluărilor riscurilor (vă rugăm să verificaţi legislaţia specifică privind evaluarea riscurilor din ţara dumneavoastră). Însă, există două principii care trebuie să fie întotdeauna avute în vedere când se abordează o evaluare a riscurilor:
* structurarea evaluării pentru a asigura abordarea tuturor pericolelor şi riscurilor relevante (de exemplu, să nu se neglijeze sarcini precum curăţenia, care pot fi realizate în afara orelor normale de lucru, sau departamentele conexe, precum compactarea deşeurilor);
* când se identifică un risc, pornirea de la primele principii în procesul de evaluare, prin identificarea posibilităţii de eliminare a riscului respectiv.

Abordarea evaluării riscurilor în etape

Liniile directoare europene privind evaluarea riscurilor la locul de muncă propun o abordare bazată pe un număr de etape diferite. Aceasta nu este singura metodă de realizare a unei evaluări a riscurilor, există o varietate de metodologii pentru atingerea aceluiaşi obiectiv. Nu există o metodă unică “potrivită” pentru realizarea unei evaluări a riscurilor, iar în diferite împrejurări pot funcţiona diferite abordări.

Procedura de evaluare a riscurilor (care cuprinde elemente de gestionare a riscurilor) poate fi împărţită într-o serie de etape.

1. Stabilirea unui program de evaluare a riscurilor la locul de muncă
2. Structurarea evaluării (deciderea asupra abordării: geografice/funcţionale/procesuale/de flux)
3. Colectarea informaţiilor
4. Identificarea pericolelor
5. Identificarea persoanelor expuse
6. Identificarea tipurilor de expunere în rândul celor expuşi
7. Evaluarea riscurilor (probabilitatea vătămării/gradul de vătămare în circumstanţele existente)
8. Cercetarea opţiunilor pentru eliminarea sau controlarea riscurilor
9. Stabilirea priorităţilor activităţilor şi deciderea asupra măsurilor de control
10. Punerea în aplicare a măsurilor de control
11. Înregistrarea evaluării
12. Măsurarea eficienţei activităţii
13. Revizuirea (dacă se introduc schimbări sau dacă revizuirea se face periodic)
14. Monitorizarea programului de evaluare a riscurilor

Pentru mai multe întreprinderi, mai ales întreprinderile mici şi mijlocii, o abordare simplă, în cinci etape (care cuprinde elemente de gestionare a riscurilor), precum cea prezentată mai jos, ar trebui să funcţioneze la fel de bine.

Etapa 1. Identificarea pericolelor şi a persoanelor expuse
Identificarea surselor posibile de vătămare la locul de muncă şi a lucrătorilor care pot fi expuşi pericolelor.

Etapa 2. Evaluarea riscurilor şi clasificarea acestora în ordine prioritară
Evaluarea riscurilor existente (gravitatea şi probabilitatea unor posibile vătămări…) şi clasificarea acestora în ordine prioritară în funcţie de importanţă.

Etapa 3. Deciderea acţiunilor preventive
Identificarea măsurilor corespunzătoare pentru eliminarea sau ţinerea sub control a riscurilor.

Etapa 4. Adoptarea de măsuri concrete
Adoptarea măsurilor de prevenire şi protecţie pe baza unui plan care stabileşte ordinea de prioritate.

Etapa 5. Monitorizarea şi revizuirea
Evaluarea trebuie revizuită la intervale regulate, pentru a asigura o actualizare permanentă.

Însă, este important de ştiut faptul că există şi alte metode care funcţionează la fel de bine, mai ales în cazul unor riscuri şi circumstanţe mai complexe. Tipul de abordare aplicat pentru evaluare va depinde de:

* felul locului de muncă (de exemplu, un loc de muncă fix sau unul care implică deplasarea)
* tipul procesului (de exemplu, operaţiuni repetate, procese de dezvoltare/schimbare, munca la cerere)

* sarcina realizată (de exemplu, sarcini repetate, ocazionale sau cu un grad ridicat de risc)

* complexitatea tehnică.

În unele cazuri, poate fi potrivit un singur exerciţiu care să acopere toate riscurile sau activitatea de la locul de muncă. În alte cazuri, este posibil ca diferite abordări să fie potrivite pentru diferite părţi ale unui loc de muncă.

Etapa 1. Identificarea pericolelor şi a persoanelor expuse

Identificarea pericolelor în toate aspectele muncii ar trebui să fie abordate prin:
* verificarea postului de lucru şi descoperirea surselor posibile de vătămare;
* consultarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora pentru a cunoaşte problemele cu care s-au confruntat. Deseori, cea mai rapidă şi mai sigură cale de identificare a detaliilor despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat este de a întreba lucrătorii implicaţi în activitatea care este evaluată. Aceştia vor şti ce etape din proces să parcurgă, dacă există scurtături sau mijloace de soluţionare a unei sarcini dificile şi ce măsuri de protecţie să fie luate;
* examinarea sistematică a tuturor aspectelor muncii, adică:
- descoperirea a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la locul de muncă sau în cursul activităţii
(practica efectivă poate fi diferită de manualul de lucru)
- îndreptarea atenţiei spre operaţiuni care nu sunt de rutină şi intermitente
(de exemplu, operaţiuni de întreţinere, schimbări în ciclul de producţie)
- luarea în considerare a evenimentelor neplanificate, însă previzibile, cum ar fi întreruperile în desfăşurarea activităţii
* luarea în considerare a pericolelor pentru sănătate pe termen lung, cum sunt nivelurile ridicate de zgomot sau expunerea la substanţe periculoase, precum şi riscurile mai complexe sau mai puţin evidente, cum sunt riscurile psihosociale sau cele legate de organizarea muncii;
* analizarea documentelor întreprinderii referitoare la accidente şi boli;
* căutarea de informaţii în alte surse, cum ar fi:
- manualele cu instrucţiuni sau fişele tehnice ale producătorilor şi furnizorilor;
- site-urile referitoare la securitate şi sănătate în muncă;
- organismele naţionale, asociaţiile profesionale sau sindicatele;
- reglementările şi normele tehnice.
Identificarea tuturor persoanelor care pot fi expuse riscurilor

Pentru fiecare pericol, este important să se identifice persoanele care pot fi afectate; aceasta va ajuta la identificarea celei mai bune căi de gestionare a riscului.

Trebuie să se ia în considerare lucrătorii care vin în contact cu pericolele, fie direct, fie indirect, de exemplu, un lucrător care vopseşte o suprafaţă este direct expus solvenţilor, în timp ce alţi lucrători din apropiere, implicaţi în alte activităţi, sunt expuşi întâmplător şi indirect.
Aceasta nu înseamnă neapărat întocmirea unei liste nominale a persoanelor expuse, ci identificarea grupurilor de persoane care pot fi afectate, cum ar fi ’persoanele care lucrează în magazie‘ sau ’trecătorii‘. Pot fi expuse la risc şi alte categorii de persoane, cum sunt responsabilii cu curăţenia, contractanţii şi membrii publicului.
O atenţie deosebită trebuie acordată următoarelor:
* problematicii apartenenţei la gen şi
* grupurilor de lucrători care ar putea fi expuşi unui risc crescut sau care au nevoi speciale:
- lucrători cu dizabilităţi
- lucrători migranţi
- lucrători tineri şi vârstnici
- femei însărcinate şi mame care alăptează
- personal neinstruit sau fără experienţă
- lucrători angajaţi temporar şi cu jumătate de normă
Este important să se identifice modul în care se poate produce vătămarea, respectiv tipul de accident sau boală care s-ar putea produce.

Etapa 2. Evaluarea riscurilor şi clasificarea acestora în ordine prioritară
Următoarea etapă este evaluarea riscurilor generate de fiecare pericol. Aceasta se poate face luând în considerare:

* probabilitatea ca un pericol să cauzeze vătămări (spre exemplu, dacă este improbabil, posibil dar nu foarte probabil, probabil, sau, inevitabil, în timp)

* gravitatea posibilă a vătămărilor respective (spre exemplu, care determină daune minore, un incident soldat fără accidente, o vătămare minoră (vânătaie, zgârietură), o vătămare gravă (fractură, amputare, boală cronică), un accident mortal sau un accident mortal multiplu)

* frecvenţa de expunere a lucrătorilor şi numărul celor expuşi.

Un proces simplu, bazat pe raţionament şi care nu necesită abilităţi speciale sau tehnici complicate, ar putea fi suficient pentru numeroase locuri de muncă sau activităţi. Acestea includ activităţi cu pericole mai puţin îngrijorătoare sau locuri de muncă unde riscurile sunt bine cunoscute sau identificate şi în care există deja un mijloc de control disponibil. Acest aspect este, probabi, valabil în majoritatea întreprinderilor (în special, în întreprinderile mici şi mijlocii – IMM-uri).

În unele cazuri, este posibil ca identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor să nu se poată face fără cunoştinţe, asistenţă şi consiliere profesională. Acest lucru se poate întâmpla în cazul proceselor şi tehnologiilor mai complexe de la locul de muncă, sau al pericolelor, cum sunt cele legate de sănătate, care nu pot fi identificate cu uşurinţă sau imediat, şi pot necesita realizarea de analize şi măsurători.

Etapa 3. Deciderea acţiunilor preventive
Riscurile fiind evaluate, următoarea etapă este aceea de a aplica măsurile de prevenire şi protecţie. Printre aspectele care trebuie să se ia în considerare în această etapă, se numără:

1. Posibilitatea evitării sau prevenirii riscurilor. Este posibil să se elimine riscul? Aceasta se poate face, spre exemplu, prin:
* stabilirea necesităţii sarcinii sau a muncii;
* eliminarea pericolului;
* folosirea de substanţe sau procese de lucru diferite.

2. Dacă riscurile nu pot fi evitate sau prevenite, modul în care se pot reduce riscurile la un nivel la care sănătatea şi securitatea celor expuşi nu este compromisă. Când stabilesc o strategie de reducere şi ţinere sub control a riscurilor, angajatorii trebuie să fie informaţi cu privire la următoarele principii generale de prevenire suplimentare:
* combaterea riscurilor la sursă;
* adaptarea muncii la individ, mai ales în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentelor de lucru şi a metodelor de producţie şi muncă, având în vedere, în mod deosebit, reducerea muncii monotone şi a lucrului într-un ritm prestabilit şi reducerea efectului acestora asupra sănătăţii;
* adaptarea la progresul tehnic;
* înlocuirea elementelor periculoase cu elemente nepericuloase sau mai puţin periculoase (înlocuirea maşinii sau a materialului sau a altor factori care expun pericolelor, prin mijloace alternative);
* dezvoltarea unei politici coerente generale de prevenire, care să acopere tehnologia, organizarea muncii, condiţiile de lucru, relaţiile sociale şi influenţa factorilor legaţi de mediul de lucru;
* acordarea de prioritate măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală (de exemplu, controlul expunerii la emisii prin utilizarea ventilării locale în locul utilizării aparatelor de protecţie respiratorie);
* acordarea de instrucţiuni corecte lucrătorilor.

Pentru orientări privind ţinerea sub control a riscurilor prin aceste măsuri, angajatorii trebuie să consulte specificaţiile din legislaţia naţională, normele naţionale, orientările publicate şi alte criterii similare, publicate de autorităţile naţionale.

Un alt principiu general important pe care angajatorii trebuie să îl cunoască este faptul că aceştia nu trebuie să transfere riscurile. Aceasta înseamnă că prin identificarea soluţiei pentru o problemă nu trebuie să se creeze o altă problemă. Spre exemplu, montarea de geamuri duble la ferestrele birourilor pentru a reduce zgomotul din exterior ar fi un avantaj îndoielnic dacă nu se prevede o ventilare corectă.

Etapa 4. Adoptarea de măsuri concrete

După identificarea celor mai potrivite măsuri de protecţie şi prevenire, următoarea etapă este de a le implementa în mod eficient.

O implementare eficientă implică elaborarea unui plan care trebuie să cuprindă:

* măsurile care trebuie implementate;

* mijloacele alocate (timp, costuri etc.);

* persoanele responsabile şi termenele de realizare;

* data finalizării acţiunilor şi

* data revizuirii măsurilor de control.

Este important să se implice lucrătorii şi reprezentanţii acestora în acest proces:

* să fie informaţi cu privire la măsurile implementate, la modul în care acestea vor fi implementate şi la persoana responsabilă cu implementarea acestora;

* să fie instruiţi sau să li se acorde instrucţiuni cu privire la măsurile sau procesurile care vor fi implementate.

Etapa 5. Monitorizarea şi revizuirea
În urma evaluării riscurilor trebuie să se organizeze monitorizarea şi revizuirea măsurilor de protecţie şi prevenire pentru a asigura eficacitatea permanentă a acestor măsuri şi ţinerea sub control a riscurilor.

Informaţiile obţinute din activităţile de monitorizare trebuie să fie utilizate pentru a servi în cazul revizuirii şi al reluării evaluării riscurilor.

Evaluarea riscurilor nu trebuie să fie o activitate care se realizează odată pentru totdeauna. Evaluarea trebuie să fie revizuită şi reluată, după caz, dintr-o serie de motive, inclusiv:

* gradul de schimbare care se poate produce în activitatea desfăşurată;

* schimbările care pot schimba percepţia riscurilor la locul de muncă, cum ar fi un nou proces, echipamente sau materiale noi, schimbări în organizarea muncii şi noi situaţii de muncă, inclusiv ateliere noi sau alte posturi de lucru;

* odată ce noile măsuri au fost introduse în urma evaluării, noile condiţii de muncă trebuie să fie evaluate pentru a revizui consecinţele schimbării. Este esenţial ca riscul să nu fie transferat, adică prin identificarea unei soluţii pentru o problemă, să nu se creeze o altă problemă;

* încetarea valabilităţii evaluării datorită faptului că datele sau informaţiile pe care aceasta se bazează, nu mai sunt valabile;

* insuficienţa sau caracterul necorespunzător al măsurilor de prevenire şi protecţie care sunt aplicate, de exemplu, datorită faptului că există informaţii noi disponibile cu privire la măsurile specifice de ţinere sub control;

* ca urmare a constatărilor unui accident sau ale unui “accident evitat în ultima clipă” (un accident evitat în ultima clipă este un eveniment neplanificat care nu s-a soldat – dar ar fi putut să se soldeze – cu accidente, boli sau distrugeri)

6. Înregistrarea evaluării riscurilor
Trebuie să se realizeze o înregistrare a rezultatelor evaluării riscurilor la locul de muncă. O astfel de înregistrare poate fi utilizată ca bază pentru:

* transmiterea informaţiilor către persoanele interesate;
* monitorizarea după evaluare, pentru a verifica dacă au fost implementate măsurile necesare;
* prezentarea de probe autorităţilor de control;
* orice revizuire în cazul în care se modifică condiţiile de muncă.

Se recomandă înregistrarea a cel puţin următoarelor informaţii:

* numele şi funcţia persoanei/persoanelor care a/au efectuat examinarea;
* pericolele şi riscurile identificate;
* grupurile de lucrători care se confruntă cu riscuri specifice;
* măsurile de protecţie necesare;
* informaţii privind implementarea măsurilor, cum ar fi numele persoanei responsabile şi data;
* informaţii referitoare la reglementări ulterioare privind monitorizarea şi revizuirea, inclusiv termene şi persoane implicate;
* informaţii referitoare la implicarea lucrătorilor şi reprezentanţilor acestora în procesul de evaluare a riscurilor.

Înregistrarea evaluărilor trebuie să se facă prin consultarea şi cu participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora şi adusă la cunoştinţa acestora. În orice caz, lucrătorii în cauză ar trebui să fie informaţi cu privire la rezultatul fiecărei evaluri care are legătură cu staţia lor de lucru, şi cu privire la măsurile care trebuie să fie luate în urma evaluării.

7
Rolurile şi responsabilităţile angajatorilor
Angajatorii ar trebui să pregătească în mod riguros ceea ce intenţionează să facă pentru a-şi îndeplini responsabilităţile privind realizarea unei evaluări a riscurilor şi să implementeze măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii şi a securităţii lucrătorilor. Acestora li se recomandă să facă acest lucru prin stabilirea unui plan de acţiune pentru eliminarea sau ţinerea sub control a riscurilor.

Planul de acţiune ar trebui să cuprindă:

* contractarea, organizarea şi coordonarea activităţii de evaluare;
* numirea persoanelor competente pentru efectuarea evaluărilor
o persoana care efectuează evaluarea riscurilor poate fi:
- angajatorul însuşi
-angajatul desemnat de angajator
-evaluatori externi şi furnizori de servicii dacă nu există personal competent în acest sens la locul de muncă
o persoanele îşi pot dovedi competenţa arătând că deţin următoarele abilităţi:
-o înţelegere a abordării generale a evaluării riscurilor
- capacitatea de a aplica această înţelegere la locul de muncă
- abilitatea de a identifica situaţii în care acestea sunt incapabile să evalueze în mod corect riscurile fără ajutor şi de a putea da indicaţii cu privire la necesitatea unei asistenţe suplimentare

* consultarea cu reprezentanţii lucrătorilor în legătură cu măsurile luate pentru numirea celor care vor face evaluările;

* furnizarea de informaţii, instruire, resurse şi asistenţă evaluatorilor care sunt numiţi din cadrul întreprinderii;

* asigurarea unei coordonări corespunzătoare între evaluatori (dacă este cazul);

* implicarea conducerii şi încurajarea participării forţei de muncă;

* stabilirea măsurilor care vor fi luate pentru revizuirea şi reluarea evaluării riscurilor;

* asigurarea corelării măsurilor de prevenire şi de protecţie cu rezultatele evaluării;

* asigurarea înregistrării evaluării riscurilor;

* monitorizarea măsurilor de prevenire şi de protecţie pentru a asigura eficienţa permanentă a acestora;

 informarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la evaluare şi la măsurile aplicate (prin accesul la înregistrările realizate

8
Rolurile şi responsabilităţile lucrătorilor
Este important ca lucrătorii să participe la evaluarea riscurilor. Aceştia cunosc problemele şi detaliile legate de ceea ce se întâmplă de fapt atunci când îşi desfăşoară sarcinile sau activităţile, aşa că ar trebui să fie implicaţi în evaluare. Cunoştinţele practice sau competenţa acestora este, de asemenea, deseori necesară pentru a dezvolta măsuri de prevenire care pot fi puse în practică.

Participarea lucrătorilor nu reprezintă numai un drept, ci reprezintă un lucru esenţial pentru ca gestionarea securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă de către angajatori să devină eficientă şi efectivă.

Lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora au următoarele drepturi/obligaţii:

* să fie consultaţi cu privire la organizarea evaluării riscurilor şi la desemnarea persoanelor care efectuează această sarcină;

* să participe la evaluarea riscurilor;

* să avertizeze responsabilii sau angajatorii în legătură cu riscurile observate;

* să semnaleze orice schimbare survenită la locul de muncă;

* să fie informaţi privind riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor şi măsurile necesare pentru eliminarea sau reducerea acestora;

* să fie implicaţi în procesul de decidere asupra măsurilor de prevenire şi protecţie care vor fi puse în aplicare;

* să solicite angajatorului adoptarea măsurilor corespunzătoare şi prezentarea propunerilor pentru reducerea la minim a riscurilor sau combaterea riscurilor la sursă;

* să coopereze cu angajatorul pentru a-i permite acestuia să asigure un mediu de muncă sigur;

* să fie instruiţi/să primească instrucţiuni cu privire la măsurile care vor fi puse în practică;

* să protejeze, pe cât posibil, securitatea şi sănătatea lor şi a altor persoane afectate de acţiunile lor în conformitate cu instruirea şi instrucţiunile primite din partea angajatorului;

În plus, este important ca reprezentanţii lucrătorilor să fie instruiţi pentru a înţelege evaluarea riscurilor şi rolul acestora în efectuarea acestei evaluări.

10. Sfaturi pentru oricine efectuează o evaluare a riscurilor

Persoanele care efectuează evaluări ale riscurilor la locul de muncă ar trebui să deţină cunoştinţe şi/sau informaţii despre:

* pericolele şi riscurile a căror existenţă este deja confirmată şi modul în care acestea se produc;

* materialele, echipamentele şi tehnologia folosite la locul de muncă;

* procedurile de lucru, organizarea şi interacţiunea lucrătorilor cu materialele folosite;

* tipul, probabilitatea, frecvenţa şi durata expunerii la pericole. În unele cazuri, aceasta poate presupune aplicarea unor tehnici de măsurare moderne, aprobate;

* relaţia dintre expunerea la un pericol şi efectul acestuia;

* standardele şi cerinţele legale, care sunt relevante pentru riscurile existente la locul de muncă;

* ce se consideră bune practici în domenii în care nu există standarde legale specifice.

Angajatorii trebuie să se asigure că cel care efectuează evaluarea riscurilor, fie că este un angajat sau un consultant extern, vorbeşte cu angajaţii sau cu alte persoane, cum ar fi contractanţii care realizează efectiv munca.

În cazul în care angajaţii din cadrul unor întreprinderi diferite lucrează în acelaşi loc de muncă, este posibil ca evaluatorii să trebuiască să împărtăşească informaţii cu privire la riscurile şi măsurile privind securitatea şi sănătatea, care se aplică pentru combaterea riscurilor respective. Angajatorul este cel care trebuie să aranjeze această facilitate.